Panourile, turbinele și bateriile care intră în sistemul energetic românesc vin, într-o proporție importantă, de la producători din afara țării. Concluzia rezultă din HG 486/2026, un act care se sprijină pe datele Institutului Național de Statistică pentru anul 2025 și care a fost semnalat de publicația de specialitate Energynomics.
Contextul e cel cunoscut: ritmul de instalare a capacităților fotovoltaice, eoliene și de stocare a crescut accelerat. Partea mai puțin discutată e de unde vin echipamentele. Hotărârea de guvern pune, indirect, cifre pe această dependență industrială, pentru că lucrează cu datele de comerț și producție colectate de INS, nu cu evidențele de racordare.
Distincția contează pentru cum se citește documentul. Lista din HG 486/2026 nu măsoară capacități instalate și nu spune câți megawați au fost adăugați în rețea într-un an sau altul. Ea privește tehnologia — echipamentele și componentele — nu proiectele finalizate. Un utilaj importat și depozitat contează în statistica de comerț chiar dacă parcul în care urmează să fie montat nu există încă.
Ce nu reiese din materialul disponibil este esențialul cantitativ: ponderea exactă a importului pe fiecare categorie de echipament, țările de origine, valoarea totală și modul în care s-a mișcat această proporție față de anii anteriori. Textul publicat de Energynomics este parțial, fiind un fragment care se continuă pe site-ul publicației, așa că nici scopul pentru care Guvernul a adoptat hotărârea — și ce anume declanșează, în plan administrativ, includerea unui produs pe listă — nu poate fi stabilit din ce este disponibil aici.
Relevanța rămâne, însă, dincolo de cifre. Un mix electric care se schimbă rapid în favoarea surselor regenerabile înseamnă un lanț de aprovizionare la fel de rapid, iar dacă acel lanț pornește din afara țării, calendarul proiectelor românești depinde de decizii de producție și de livrare luate în altă parte. Statisticile pe 2025 arată stadiul acestei dependențe la momentul în care instalările erau deja în plină expansiune.
