Introducere
România nu este o insulă energetică. Suntem conectați prin cabluri de înaltă tensiune cu cinci țări vecine, iar în fiecare oră, sute de MW circulă peste granițe. În 2025, România a devenit importator net (peste 3,5 TWh importați în primele 9 luni), iar înțelegerea interconexiunilor este esențială pentru a înțelege piața de energie.
1. Ce sunt interconexiunile?
Interconexiunile sunt linii electrice de înaltă tensiune (110, 220 sau 400 kV) care leagă rețelele naționale. Ele permit:
- schimbul de energie între țări;
- echilibrarea sistemelor (când una are surplus, alta are deficit);
- creșterea siguranței energetice.
2. Harta interconexiunilor României
| Țara | Număr linii | Tensiune | Capacitate orientativă |
|---|---|---|---|
| Ungaria | 2 | 400 kV | ~1 200 MW |
| Bulgaria | 2 | 400 kV + 110 kV | ~1 000 MW |
| Serbia | 3 (1×400 + 2×220) | 400/220 kV | ~1 000 MW (după Reșița–Pancevo) |
| Ucraina | 1 | 400 kV | ~400 MW |
| Republica Moldova | 1 | 400 kV | ~600 MW |
Capacitate totală de import: ~3 000 MW (orientativ), cu ținta de 7 000 MW până în 2030.
3. Cum se stabilesc fluxurile
Fluxurile nu sunt „programate" – ele sunt dictate de diferența de preț între piețe:
- Dacă prețul în Ungaria este mai mic decât în România, energia curge din Ungaria în România.
- Dacă prețul în România este mai mic, energia curge spre Ungaria.
Acest mecanism se numește cuplaj de piețe și funcționează prin algoritmi care maximizează eficiența economică.
4. Când importă România?
4.1. Iarna, în zilele geroase
Consumul depășește 9 000 MW, iar producția internă (inclusiv regenerabile) nu acoperă totul. Importăm din Ungaria și Bulgaria pentru a acoperi vârful de seară.
4.2. Când bate puțin vânt și e înnorat
Solarul și eolianul produc puțin, hidro este limitat (mai ales în secetă), iar gazele nu sunt suficiente. Importurile devin vitale.
4.3. În cazul avariilor majore
Dacă o centrală mare (ex. Cernavodă) iese din funcțiune, importurile preiau rapid sarcina.
5. Când exportă România?
5.1. În zilele cu vânt puternic în Dobrogea
Parcurile eoliene produc 2 000–3 000 MW, iar consumul intern nu poate absorbi totul. Excedentul este exportat spre Bulgaria, Serbia și Ungaria.
5.2. În weekendurile însorite de primăvară
Solarul produce masiv, consumul industrial este mic, iar România devine exportator net.
5.3. Când avem hidrologie bună
În anii ploioși, Hidroelectrica produce excedent pe care îl exportă.
6. Relația cu Republica Moldova
România are un rol strategic în aprovizionarea Republicii Moldova. Interconexiunea Iași–Ungheni–Chișinău (400 kV) permite livrarea de energie în momente critice. După invazia rusă din Ucraina și atacurile asupra infrastructurii energetice ucrainene, România a devenit principalul furnizor alternativ de electricitate pentru Chișinău.
7. Cum se alocă capacitatea de interconexiune
Capacitatea pe fiecare linie este limitată fizic. Ea se alocă prin licitații organizate de JAO (Joint Allocation Office) la nivel european:
- Licitații anuale: pentru contracte pe un an.
- Licitații lunare: pentru contracte pe o lună.
- Licitații day-ahead: pentru ziua următoare.
Traderii și furnizorii cumpără aceste capacități pentru a putea importa sau exporta energie.
8. De ce avem nevoie de mai multe interconexiuni
8.1. Pentru regenerabile
Solarul și eolianul produc variabil. Interconexiunile permit exportul surplusului și importul în perioadele deficitare.
8.2. Pentru prețuri mai mici
Cu cât sunt mai multe conexiuni, cu atât prețurile se uniformizează între țări.
8.3. Pentru siguranță
Dacă o centrală mare se oprește, putem importa rapid din țările vecine.
9. Proiecte în dezvoltare
- Noi linii 400 kV cu Ungaria (Oradea–Józsa).
- Linie submarină cu Georgia prin Marea Neagră (proiect strategic pentru coridorul verde).
- Extinderea interconexiunii cu Republica Moldova (două linii noi de 400 kV).
- Creșterea capacității cu Serbia (proiecte de consolidare a rețelei).
10. Întrebări frecvente
Cât importăm anual? În 2025, România a fost importator net cu peste 3,5 TWh, față de export net în anii precedenți.
De ce importăm dacă avem atâtea centrale? Pentru că regenerabilele produc variabil, iar vârfurile de consum depășesc uneori producția disponibilă la acel moment.
Cine plătește pentru interconexiuni? Investițiile sunt făcute de Transelectrica (cu fonduri europene și naționale), iar costurile sunt recuperate prin tariful de transport, inclus în factură.
De ce nu avem interconexiune cu toate țările vecine? Avem cu toate. Singurele absențe sunt cele cu țări nemembre ENTSO-E sau cu probleme tehnice (ex. cu Rusia prin Ucraina).
Concluzie
Interconexiunile sunt arterele prin care România respiră energetic. Ele ne permit să exportăm surplusul regenerabil, să importăm când avem nevoie și să sprijinim vecinii în momente critice. Într-o Europă tot mai integrată și mai verde, capacitatea de interconexiune va fi la fel de importantă ca și capacitatea de producție. Proiectele în curs de dezvoltare vor transforma România într-un hub energetic regional, capabil să echilibreze piețele din Europa de Sud-Est și să transporte energia verde din Marea Neagră spre inima continentului.
